CUVANTUL  S.M.C.M.M. 

 Cuvântul Suveranului Mare Comandor Mare Maestru, Prea Respectabilul Frate, Gen(r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU

MAI 6020

Prea Iubiţi Fraţi şi, pentru membrele Lojii “Martha Bibescu”, Loja Obedienţei noastre care regrupează Doamne ale Elitei Feminine Româneşti, Prea Iubite Surori,

​Mă adresez tuturor urmăritorilor paginii M.L.N.R. “1880”, dar, în special, sutelor de noi urmăritori care nu fac parte din Obedienţa noastră. Ei doresc, fără îndoială, să ne cunoască şi fac parte dintr-o Obedienţă care prin Scandalul Răsunător între doi dintre conducătorii ei alimentează discuţiile de actualitate, din lumea masonică românească şi din cea internaţională, de influenţă anglo-saxonă.
Pentru cei care nu mă cunosc sau mă cunosc puţin ori din relatările detractorilor:
sunt Generalul Bartolomeu Constantin SĂVOIU, Suveran Mare Comandor Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române “ 1880” (M.L.N.R. “1880”) Am fost iniţiat cu 44 de ani în urmă în 1976, la Grande Loge de France (GLDF) – Marea Lojă a Franţei, la sediu, rue Puteaux, la Paris.

Dar, mai întâi, câte ceva despre mine, din viaţa profană:

Sunt dintr-o familie cu ambii părinţi de veche origine gorjeană. Străbunicul patern, Pitarul Constantin este unul dintre cei 4 Deputaţi care au reprezentat Gorjul în Adunarea Electivă Legiuitoare a Ţării Româneşti (Muntenia şi Oltenia). Întruniţi la Bucureşti, 64 de Deputaţi din 17 judeţe, în ziua de 24 ianuarie 1859 îl votează în unanimitate pe Colonelul Alexandru Ioan CUZA, deja ales la Iaşi, ca Domnitor al Ţării Româneşti. Unul dintre cei 6 copii ai lui, bunicul meu, va fi mai târziu Prefect, iar la rândul lui, tatăl meu, unul dintre cei 4 copii, va fi Înalt Funcţionar în Ministerul de Interne. Arestat de Siguranţa Comunistă la începutul anului 1948, va fi distrus fizic şi va deceda în 1962, urmare a celor suferite în detenţie.

După sfârşitul a cinci ani de Studii Economice de Comerţ Exterior şi Şcoala de Ofiţeri de Rezervă Administraţie – Finanţe terminate în 1968, voi emigra în 1967, fiind căsătorit cu o Diplomată franceză, cu sprijinul nemijlocit al Guvernului francez, la Paris.

Voi face o carieră profesională internaţională într-unul din cele mai mari grupuri industriale franceze, dar în acelaşi timp voi milita în paralel şi voi avea responsabilităţi importante în numeroase domenii ale vieţii publice, sociale, universitare, sindicale, educative, judiciare (voi fi 10 ani Judecător ales în Tribunalul Muncii – Conseil des Prud’hommes din Paris, Tribunal instituit de Napoleon în 1808), religioase şi politice. Voi fi alături timp de 32 de ani, din 1974 când am intrat în Mişcarea Gaullistă şi până în 2006 când m-am întors definitiv în România, de Mentorul şi Personalitatea pentru care am avut o imensă admiraţie şi afecţiune, Jacques CHIRAC.

Pentru activitatea mea în serviciul Franţei şi, după Revoluţie, al României, 4 Şefi de Stat m-au onorat cu mari distincţii.

În 1990, la numai 15 ani de când dobândisem naţionalitatea franceză şi la 20 de ani de când mă stabilisem, Preşedintele François MITTERRAND îmi acordă Ordinul Naţional de Merit (instituit de Generalul de GAULLE în 1963). Din cei 70 de milioane de francezi, membrii francezi ai ONM sunt aprox. 180.000. Persoanele de altă naţionalitate decorate cu ONM sau cu Legiunea de Onoare sunt numai cu titlu protocolar (de exemplu Brejnev, Ceauşescu, Bokassa, Mobutu, etc…) şi nu fac parte din Anuarul şi Arhivele Membrilor Francezi.

În 2003, Preşedintele Jacques CHIRAC mă decorează cu Legiunea de Onoare, cea mai importantă decoraţie franceză, instituită de Napoleon I în 1804 şi una dintre cele mai cunoscute în lume. Decoraţia îmi este atribuită personal de Ministrul Justiţiei Dominique PERBEN, a doua Personalitate în Ordin Protocolar după Primul Ministru, în Salonul de Onoare al Ministrului, eveniment rar şi excepţional! De menţionat că “Naşul meu” adică Personalitatea care prezintă conform tradiţiei Preşedintelui Republicii Franceze propunerea de acordare a celei mai mari decoraţii unei persoane desemnate, a fost pentru mine al doilea Personaj al Republicii, Preşedintele Senatului Christian PONCELET, un eminent om politic cu 50 de ani de carieră politică şi 10 ani Preşedinte al Senatului.
După Patria adoptivă, urmează Patria natală! Astfel, în 2004, Preşedintele Ion ILIESCU mă decorează cu Ordinul Meritul Cultural.
În 2006, la propunerea CSAT, Preşedintele Traian BĂSESCU mă înaintează la gradul de General de Brigadă (în 2003 am terminat cariera de Ofiţer de Rezervă începută în 1968 ca tânăr sublocotenent, cu gradul de Colonel).

Dar, în faţa recunoaşterii meritelor mele de 4 Şefi de State, de tendinţe politice diferite, Marea Onoare care mi-a fost acordată este fără îndoială cea hotărâtă de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic BARTOLOMEU I, “Primus Inter Pares“ între toţi Întâi Stătătorii Ortodocşi şi, ca urmaş al Apostolului ANDREI, Lider Spiritual al celor 320 milioane de Ortodocşi din lume.
Astfel, pe 10 august 2000 la CONSTANTINOPOL (Istanbul) în prezenţa a 3 mitropoliţi, 4 episcopi şi 20 de preoţi, Sanctitatea Sa mă consacră ca Arhonte al Patriarhiei Ecumenice şi îmi acordă Marea Cruce a Sfântului ANDREI.
Funcţia Nobiliară de Arhonte datează din sec IV e.n. şi era acordată în timpul Imperiului Bizantin membrilor Guvernului care administrau imensele proprietăţi ale Patriarhiei Ecumenice. În Protocolul Patriarhiei Ecumenice, rangul nobiliar de Arhonte este echivalent cu un Episcop.
Devin astfel, fără îndoială, Singurul Lider, Mare Maestru, Suveran Mare Comandor al unei Obediențe Masonice din Lume având ceea mai Înaltă Funcţie Religioasă pentru un Laic!

Revenit în ţară definitiv în 2006, detaşat de Grupul în care lucram de 30 de ani şi numit ca Reprezentantul lui oficial, voi ieşi la pensie pe 1 ianuarie 2011, după 41 de ani de activitate în Societatea Franceză.

Să revenim la Angajamentul nostru pentru Idealul Masonic Multimilenar.

Mai întâi, pentru cei foarte numeroşi care nu cunosc istorie şi încă şi mai puţin dogma străvechii Societăţi Masonice, cutumele, regulile, autoritatea, ierarhia, voi vorbi de începuturile străvechii Frăţii a Zidarilor.

Masonii afirmă că erau fondaţi ca societate iniţiatică, elitistă cu 4000 de ani înaintea lui Iisus CRISTOS, deci suntem acum în anul 6020.
Trecând peste legendă, ceea este sigur este că de la începutul omenirii omul, după vânătoare, pentru a supravieţui, când a ieşit din grotele în care se adăposteau primii oameni primitivi, a început să construiască pentru a se putea deda la a doua ocupaţie care era cultivatul.
Primele construcţii au fost fără îndoială foarte simple, dar treptat geniul uman a făcut ca acestea să devină mai somptuoase, mai impozante şi chiar dificil de egalat până în zilele noastre.
​De la piramidele egiptene până la Grădinile Suspendate ale lui Nabucodonosor, templele maya sau aztece ori toate celelalte construcţii răspândite pe suprafaţa pământului, cei care au săvârşit aceste construcţii, a căror edificare dura uneori zeci de ani, erau organizaţi după criterii devenite din ce în ce mai riguroase. Toţi intrau fără îndoială în această a patra profesie a speciei umane după culegători, vânători, cultivatori: constructorii specializaţi în arta regală, cea a construcţiei care constituiau, asemenea unei piramide, grupuri din ce în ce mai restrânse care deţineau secretele construcţiilor. De la simplii muncitori necalificaţi până la deţinătorii secretelor artei sacre, totul se constituia după un ritual devenit iniţiatic.
​După anul 1000, apropiindu-ne de epoca modernă, diferite documente atestă existenţa ghildelor, breslelor, atelierelor de constructori liberi: Freimaurer, freemasons, liberi muratori, franc-maçons.
​Documentele atestă reguli din ce în ce mai stricte, mai întâi bineînţeles obligaţia credinţei în Creatorul Suprem – Dumnezeu, iar apoi faţă de puterea politică de care depindeau: rege, împărat, principe, etc şi ascultarea faţă de Maestrul Lojii sau al entităţii din care făcea parte.
​Avem documente franceze, germane, italiene care atestă prezenţa femeilor pe şantier: de la sculptoriţe (a se vedea Catedrala din Strasbourg) până la zidăriţe (cum atestă documente din vechea Anglie şi statele germane).
​Începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea, avem o lentă transformare a unor ateliere de constructori în confrerii sau frăţii care nu mai aveau legătură cu munca manuală.
​Cei care se alătură la început din curiozitate confreriilor operative: nobili, militari, personal ecleziastic, burghezi şi care devin interesaţi de discursurile care aveau loc în aceste confrerii nu numai despre arta regală – arhitectura, dar şi despre societate, om, relaţii frăţeşti, hotărăsc la un moment dat să se organizeze ei înşişi în grupuri sau ateliere, loji pe care le putem numi speculative.
​Avem astfel un prim document datat 31 iulie 1598 al unei Loji care nu mai este operativă, la Edinburgh, capitala Scoţiei, numită St. Mary`s Chapell. Am avut ocazia să văd acest document la Marea Expoziţie a Francmasoneriei organizată în urmă cu 4 ani la Biblioteca François Mitterrand din Paris. Acesta este un proces-verbal al lucrărilor Lojii şi se află în posesia Marii Loji Unite a Angliei (U.G.L.E. – United Grand Lodge of England).
​Între 1598-1706 peste 28 de Loji speculative formate din nobili, personal ecleziastic, burghezi vor fi înfiinţate în Scoţia la Glasgow, Perth, Inverness, etc, constituind începutul Masoneriei speculative.
​După 120 de ani de la prima dată consemnată (1598), în 1717 la Londra patru Loji se vor uni formând o Mare Lojă Orăşenească: Marea Lojă a Londrei. Este fără îndoială o data interesantă, dar nicidecum începutul Masoneriei speculative, aşa cum a fost prezentată atâţia zeci de ani.
​Lojile vor înflori în toată Europa: Paris – 1725, Napoli – 1730, Amsterdam, oraşele germane şi asemenea prafului de pulbere societatea zidarilor liberi va regrupa toti oamenii de progres de-a lungul şi de-a latul Europei.
​Masonii englezi vor începe să se certe între ei la puţin timp după crearea Marii Loji a Londrei în 1717, constituindu-se două curente: “the Ancients” şi “the Moderns”, care se vor afla în dispute până în 1813 când cele 2 Mari Loji se vor uni având în vedere că aveau doi Fraţi ca Mari Maeştrii: ducele de Sussex la “the Moderns” şi ducele de Kent la “the Ancients”. Astfel, la 27 decembrie 1813 se va crea o singură Mare Lojă Unită Engleză, U.G.L.E., ducele de Sussex devenind Mare Maestru care va guverna Obedienta timpt de 40 ani
​Cunoscând acest lucru devine chiar rizibil, dacă nu chiar ridicol, însă ignoranţa lumii fiind foarte mare a fost acceptat cu uşurinţă impostura, că în 2017 U.G.L.E., aşa-zisa “Mamă Lojă a Lumii” (Mother Lodge of the World) a serbat cu mare pompă 300 de ani de la crearea Masoneriei speculative, ea care avea exact 204 ani, deci nicio legătură cu cei 300 de ani revendicaţi cu falsitate. Cum poate U.G.L.E. să fie “ Loja Mama a Lumii” când Masoneria speculativă era atestată în Scoţia cu aproape 120 de ani înainte de crearea Marii Loji a Londrei si cu 215 ani inainte de crearea U.G.L.E.
​Masoneria mondială regrupează 8-10 milioane de membrii. Majoritatea Obedienţelor din America de Sud, Africa, Asia şi Europa, adică aproape 55-60% nu mai recunoaşte impostura U.G.L.E, fiind libere şi independente sau afiliate la diferite organizaţii regionale. Marea Lojă Unită a Angliei, care înainte de cel de-al Doilea Război Mondial avea 2 milioane de membrii, regrupează acum circa 250.000. Deci, această organizaţie nu reprezintă decât o parte a Masoneriei. Mai mult in Marea Britanie exista aproape 20 de Obediente masculine, mixte sau feminine, cele feminine regrupand peste 10 000 de surori. U.G.L.E. a semnat tratate de recunoastere inclusiv cu obedientele feminine, insa fara drept de vizita reciproca.
​In Principatele Romane trebuie să menţionăm că Masoneria a pătruns foarte devreme , primul mason fiind Domnitorul Moldovei, Constantin MAVROCORDAT, iniţiat in 1732 de preceptorul fiilor săi, Antonio DEL CHIARO. Ulterior, Masoneria se va dezvolta în celelalte doua Principate: Transilvania şi Ţara Românească.
​Va fi de asemenea iniţiat şi eroul naţional Tudor VLADIMIRESCU, iar curentul boiero-paşoptist va fi hrănit de idealurile de progres ale Frăţiei noastre masonice: Mihail KOGĂLNICEANU, Alexandru Ioan CUZA, Vasile ALECSANDRI. Secolul al XIX-lea este cel al “construcţiei franc-masonice”, aceasta constituind elita celor care au făurit Unirea Principatelor (Mica Unire) de la 1859.
​Toate Lojile masonice din Principate depindeau de diferite Obedienţe franceze, germane, italiene, etc. Marele Orient al Franţei era fără îndoială forţa principală a Masoneriei mondiale. Creat în 1804 prin unificarea celor două Obedienţe organizate la mijlocul secolului al XVIII-lea: Marea Lojă a Franţei şi Marele Orient al Franţei, el devine, prin voinţa împăratului Napoleon I, care impusese unificarea celor două Obedienţe, singura Obedienţă masonică.
​În 1877, într-un convent care va avea urmări extrem de importante în Masoneria Universală, Marele Orient al Franţei înlătură din Constituţiile sale obligaţia credinţei în Marele Arhitect al Universului – Dumnezeu, Creatorul Atotputernic. Anul următor, U.G.L.E., care ocupa o poziţie secundară în ansamblul internaţional, îşi va aroga pretenţia de a fi singura depozitară a adevărului masonic prin obligaţia recunoaşterii că aşa-zisele puteri masonice “regulare” au în Constituţiile lor obligaţia credinţei în Marele Arhitect al Universului. Din acel moment mişcarea masonică mondială se va scinda între Masoneria anglo-saxonă, în jurul U.G.L.E., cei care nu recunosc această pretenţie absurdă a englezilor, dar au obligaţia credinţei în Marele Arhitect al Universului, în jurul Marii Loji a Franţei şi masonii atei sau curentele liberale grupate în jurul Marelui Orient al Franţei.
​La sfârşitul secolului al XIX-lea se vor dezvolta şi lojile feminine, care existau deja în 1730, în Ţările de Jos, Franţa, Rusia Imperială, precum şi Masoneria mixtă la sfarsitul secolului XIX.
​În 1880 căpitanul Constantin MOROIU reuneşte 6 Loji şi în septembrie 1880 aprinde Luminile la prima Obedienţă naţională independentă românească – Marea Lojă Naţională Română. Aceasta va avea ca “Naş” Marele Orient Lusitan (Portughez), care avea de asemenea obligaţia credinţei în Marele Arhitect al Universului şi jurământul pe Biblie. Tot Marele Maestru Constantin MOROIU va înfiinţa un an mai târziu, în 1881, Supremul Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat. Va deveni de asemenea Mare Hierofant al Ritului Memphis-Misraim, acordat de Marele Orient al Italiei in 1884.
​Legat de aceasta devine din nou ridicol, dacă nu chiar rizibil, pretenţia unui Suveran Mare Comandor nou înscăunat de liderul Obedienţei aşa-zise “regulare” şi care cu emfază anunţă Supremul Consiliu pentru România înfiinţat în 1881! Câtă impostură şi neruşinare!
Când vorbim de Supremul Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat între 1948-1993, în anii dictaturii comuniste, singurul Suprem Consiliu este cel recunoscut de toate puterile şi care a fiinţat în exil sub denumirea de Supremul Consiliu pentru România Mare de R.S.A.A. 33º, avându-i ca Suverani Mari Comandori pe Jean PANGAL, iar ulterior pe Marcel SCHAPIRA.
​Supremul Consiliu de R.S.A.A. revenit în 1993 în România sub conducerea Prea Ilustrului Frate Marcel SCHAPIRA este cel condus acum de către Generalul Bartolomeu Constantin SĂVOIU. Am primit gradul de 33 de la acest Suprem Consiliu pentru România Mare de R.S.A.A. 33º din Franţa de la Suveranul Mare Comandor Marcel SCHAPIRA pe care, până în 2011 când a plecat la Orientul Etern, l-am avut ca Suveran Mare Comandor de Onoare al Supremului Consiliu al Obedientei noastre.
​În aceeaşi măsură este şi Marea Lojă Naţională Română 1880, revenită în 1993 din exil, singura continuatuare a traditiei Masoneriei Romanesti in care de asemenea Prea Ilustrul Frate Marcel SCHAPIRA a fost Mare Maestru de Onoare, urmărind-o cu sfaturile şi grija lui frăţească alături de cel pe care l-a desemnat urmaşul lui masonic – Generalul Bartolomeu Constantin SĂVOIU.
​Masonii vor avea un rol extrem de important în viaţa politică, economică şi socială românească până la Primul Război Mondial, personalităţi din toate domeniile făcând parte din lojile româneşti.
​Aportul decisiv va fi adus de Francmasonerie în cadrul Tratativelor de Pace de la Trianon din 1920, când Prim-Ministrul Alexandru VAIDA-VOIEVOD va fi iniţiat, împreună cu toată delegaţia română, la Marele Orient al Franţei.
​România care nu reuşea la masa tratativelor să obţină ceea ce câştigase pe câmpurile de bătălie, va reuşi astfel prin apartenenţa masonică a lui Alexandru VAIDA-VOIEVOD şi a delegaţiei române să deblocheze situaţia şi să obţină condiţii favorabile. Delegaţiile principalelor puteri: Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Italia erau toate compuse din Franc-masoni şi acest deznodământ fericit pentru ţara noastră este consemnat de VAIDA-VOIEVOD în memoriile sale.
​Reunirea Marelui Orient al Romaniei cu Marea Lojă Naţională Română din 1933, sub conducerea Marelui Maestru Mihail SADOVEANU va fi efemeră, însă faptul pozitiv scos în evidenţă este că Marea Lojă Unită a Angliei încheiase un Tratat de Recunoaştere cu Marea Lojă Naţională Română cu trei ani inainte in 1930.
​În 1937, în faţa presiunilor dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Marea Lojă Naţională Română va intra în adormire. Redeschise în 1944, lojile Marii Loji Naţionale Române vor fi imediat penetrate de agenţi comunişti, iar în 1948 dictatura comunistă va interzice Masoneria Română.
​Masonii români vor avea trei destine: cei rămaşi fideli idealului masonic şi unei societăţi de libertate vor fi închişi, torturaţi şi mulţi vor plăti cu viaţa. Alţii, chiar renumiţi, vor trăda, aşa cum este Marele Maestru Mihail SADOVEANU (care va deveni Preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, iar din această postură, de Şef al Statului în epocă, va semna condamnarea la moarte pentru mulţi masoni sau profani) sau oameni de ştiinţă precum Mihai RALEA sau Horia HULUBEI. A treia categorie este constituită din cei care au putut să emigreze şi care vor reaprinde Luminile Lojilor în Argentina, Israel, Germania, Franţa, etc.
​Marea Lojă a Franţei (Grande Loge de France), rue Puteaux va primi frăţeşte şi va adăposti în prestigiosul său local istoric Marea Lojă Naţională Română care, reînfiinţată în Franţa de către Fraţi prestigioşi (Jean PANGAL, Marcel GAVRILESCU, Nicolae METTA, Alfred CERCHEZ, Jean VITIANU, Mihai MUSCELEANU, Alexandru CHIRICEANU şi cel care a fost cel mai important şi a reprezentat în lumea liberă simbolul Masoneriei Române: Marcel SCHAPIRA) îşi va purta cu demnitate drapelul în exil timp de 45 de ani.
​Prea Ilustrul şi Prea Respectabilul Frate Marcel SCHAPIRA a obţinut recunoaşterea jurisdicţiilor americane şi a democraţiilor occidentale pentru Marea Lojă Naţională Română şi Supremul Consiliu pentru România Mare pentru Ritul Scoţian Antic şi Acceptat 33º ca singura putere masonică românească în exil.
​În 1993, după câţiva ani de situaţie confuză, Marea Lojă Naţională Română revine din exil şi îşi reîncepe activitatea în România. La începutul aceluiaşi an, contrar cutumelor şi vechilor land-mark-uri care spun că pe teritoriul pe care o Obedienţă este legal constituită şi recunoscută nu mai poate fi recunoscută o a doua, Masoneria anglo-saxonă va “năşi” o nouă Obedienţă, Marea Loja Nationala din Romania Cel care va fi însărcinat cu îndeplinirea acestei activităţi contrare land-mark-urilor masonice este Giuliano DI BERNARDO, în acea perioadă Mare Maestru al Marelui Orient al Italiei, care era în Tratat de Recunoaştere atunci cu U.G.L.E. Tot în acest moment se va crea ex nihilo un Suprem Consiliu de R.S.A.A.
​Pentru cunoscătorii limbii române cu un anumit grad de cultură şi nivel intelectual deja denumirea este semnificativă: avem M.L.N.R. (Marea Lojă Naţională Română) venită din exil, singura deţinătoare a moştenirii masonice a Marii Loji din 1880, oponentă dictaturii comuniste şi o nouă M.L.N.R. (Marea Lojă Naţională din România), care înseamnă că e una dintre alte Obedienţe de pe teritoriul ţării. Cum această nouă Obedienţă a ales acelaşi acronim de “M.L.N.R.”, Marea Lojă Naţională Română din exil îşi va schimba numele în 1995 prin adăugarea unor loji din Transilvania în M.L.N.U.R. (Marea Lojă Naţională Unită din România).
​Revenit definitiv din Franţa în 2006, sunt ales în 2007 Mare Maestru Adjunct şi Mare Maestru al M.L.N.U.R. în martie 2008. Sub oblăduirea şi consilierea directă a Prea Ilustrului şi Prea Respectabilului Suveran Mare Comandor Mare Maestru Marcel SCHAPIRA, voi organiza şi restructura Marea Lojă şi Supremul Consiliu de R.S.A.A., continuatoare amândouă a celor două organisme din exil.
​Prin Conventul din 2010, M.L.N.U.R. îşi reia numele de M.L.N.R. 1880 (Marea Lojă Naţională Română 1880).
​Toate afirmaţiile acestor actuali lideri masonici care se sfâşie în piaţa publică nu demonstrează decât orgoliul, vanitatea şi minciuna care au stat de la început la baza unei organizaţii care a avut înainte de toate ca primă ocupaţie afacerismul, traficul de influenţă şi scandalurile în care cei din Obedienţă au fost implicaţi.
​Necunoaşterea totală a vieţii masonice este dovedită prin faptul că Suveranul Mare Comandor “lichidat” de către Marele Maestru din Obedienţa aşa-zis “regulară” nu poate să mai fie Suveran Mare Comandor nerecunoscut de o Obedienţă care gestionează Lojile albastre.
​Culmea ignoranţei, acest Suveran Mare Comandor afirmă că este membru al U.G.L.E. Dar cum poţi să fii Suveran Mare Comandor dacă nu mai eşti membru al unei Obedienţe româneşti şi al Lojilor albastre 1º-3º? Nu poţi să fii Suveran Mare Comandor al unui Suprem Consiliu sau Mare Maestru al unei Obedienţe decât dacă faci parte din organizaţia masonică a ţării tale şi nu a unei ţări străine!
​Aş dori de asemenea să clarific o problemă de extremă importanţă, care din păcate nu este înţeleasă de majoritatea masonilor din România şi de unii din lumea întreagă: Regularitatea şi Recunoaşterea.
​Noţiunea de “Regularitate” priveşte exclusiv obligaţia unui Mason de a fi om liber şi de bune moravuri, de a se supune legii morale şi în primul rând de a recunoaşte existenţa unei Fiinţe Supreme – Marele Arhitect al Universului, Creatorul Văzutului şi Nevăzutului, indiferent de ce nume poartă: Dumnezeu, God, Iahve, Brahman, Allah, etc. Constituţiile lui Anderson spuneau în 1723 că “un mason nu poate fi ateu stupid sau libertin ireverenţios”.
​Prin excluderea de către Marele Orient al Franţei din Constituţiile sale, în 1877, a obligaţiei credinţei în Marele Arhitect al Universului, Masoneria Universală se scindează în două, în cea “Regulară” care credea în această Fiinţă Divină şi cealaltă care corespunde vocabulei de “Iregulară”, tremen utilizat de Masoneria Anglo-Saxona. Aceasta este singura piatră de hotar şi nu absurda pretenţie a U.G.L.E., singura care poate da verdicte de “Regularitate” sau “Iregularitate”. Deci toate organizaţiile masonice care urmează vechile ritualuri şi au o Carte Sfântă pe altar: Biblia, Talmudul, Cărţile Vedice sau oricare alta sunt “Regulare”. Cele care au numai o Carte Albă sau Constituţia si Regulamentul lor se pot numi “Iregulare”.
​A doua noţiune, cea de “Recunoaştere”, înseamnă stabilirea de contacte frăţeşti încheiate adesea prin parafarea de acorduri între diferite Obedienţe şi care semnifică o mai mare notorietate şi legături frăţeşti mai numeroase pentru Obedienţa care are această recunoaştere. Aceasta nu dă însă, în niciun fel o altă valoare a seriozităţii sau “Regularităţii” Obedienţei care are aceste diferite recunoaşteri de către alte organizaţii masonice.
​Voi încheia observând că în această aprinsă dezbatere şi gălăgios scandal adus în piaţa publică de către aceşti conducători ai unei Obedienţe pretins “regulare”, apar acuzaţii extrem de grave de poliţie politică imputată în anii dictaturii comuniste unor personaje din conducerea Obedienţei. Am mândria şi onoarea de a declara că sunt singurul Mare Maestru al unei Obedienţe româneşti care are certificat eliberat de conducerea C.N.S.A.S. pentru tatăl meu, arestat de dictatura comunistă, şi pentru mine, emigrat în Occident în 1970, că până în 1962, la decesul tatălui meu şi până în 1989 pentru mine, la momentul Revoluţiei, am avut amândoi D.U.I. (Dosar de Urmărire Informativă) ca duşmani ai regimului comunist.
​Tuturor Fraţilor care după ani de zile, fără a mai vorbi de cei deja plecaţi, s-au săturat de scandalurile şi atmosfera care prevalează în această aşa-zisă Obedienţă “regulară” şi care doresc să urmeze adevăratul ideal masonic, spiritual, intelectual şi moral şi care au credinţă în Dumnezeu şi Patrie, le declar că sunt bineveniţi în Obedienţa noastră, singura urmaşă şi continuatoare a Marii Loji Naţionale Române fondată în 1880, pentru a participa la opera de construire a unei Românii libere, independente şi fraterne pentru toţi fiii şi fiicele sale!

Cu Triplă Frăţească Acoladă,
General Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Suveran Mare Comandor Mare Maestru
Marea Lojă Naţională Română “1880” (M.L.N.R. “1880”) 

 

 

“Homo sum. Humani nihil a me alienum puto”

“Om sunt si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”

P. Terentius Afer, sec. II I.Chr