CUVANTUL  S.M.C.M.M. 

 Cuvântul Suveranului Mare Comandor Mare Maestru, Prea Respectabilul Frate, Gen(r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU

SEPTEMBRIE 6020

page1image14026784

Bucureşti, 22 septembrie 2020

COMUNICAT DE PRESĂ

Marea Lojă Naţională Română 1880 (M.L.N.R. 1880) sărbătoreşte astăzi 140 de ani de existenţă

Pe 22 septembrie 1880 Căpitanul Constantin Moroiu înfiinţa la Bucureşti prin unirea a 6 loji Prima Organizaţie Masonică Naţională Română.

De la 1732, când Prinţul Domnitor al Moldovei Constantin Mavrocordat a fost iniţiat, Lojile masonice s-au dezvoltat şi răspândit în cele trei Principate Române, însă toate depindeau de o organizaţie masonică străină: franceză, italiană, germană, etc.

148 de ani mai târziu cel care va rămâne o luminoasă figură de patriot, de luptător în serviciul României, Constantin Moroiu, va constitui această organizaţie exemplară – Marea Lojă Naţională Română 1880.

Interzisă de comunişti în 1948, dar renăscută imediat în exil la Paris, ea a ţinut sus culorile României în anii grei ai dictaturii comuniste.

Revenită în ţară din exil în 1993, M.L.N.R. 1880 este condusă pe drumul unei Masonerii tradiţionale începând din 2008 de Generalul Bartolomeu Constantin Săvoiu, venit din Masoneria franceză, unde fusese iniţiat în 1976.

Deviza Marii Loji Naţionale Române 1880 “Pentru Dumnezeu şi Patrie” este obligaţia tuturor membrilor săi, Fraţi şi Surori, de a servi interesele ţării noastre, de a lupta pentru o societate justă, frăţească pentru toţi fiii şi fiicele sale, în care munca, cinstea şi onoarea să fie obligaţiile tuturor.

Ne închinăm cu pioşenie celui care a fost primul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române 1880, Căpitanul Constantin Moroiu, şi tuturor Fraţiilor şi Surorilor care în secolele XVIII, XIX şi XX au contribuit la înflorirea Ţării Noastre.

Cu Triplă Frăţească Acoladă,
General Bartolomeu Constantin SĂVOIU
Suveran Mare Comandor Mare Maestru
Marea Lojă Naţională Română “1880” (M.L.N.R. “1880”) 

 

 

“Homo sum. Humani nihil a me alienum puto”

“Om sunt si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”

P. Terentius Afer, sec. II I.Chr