MASONERIA FEMININĂ

Adevărul istoric contra Negaționalismului Anglo – Saxon

Asistăm de zeci de ani, la o fabulă, o impostură, și să îi spunem pe nume, la o mare minciună. Afirmația: Masoneria Nu poate fi feminină!! Dar, știm cu toți că, minciuna, cu cât este mai enormă, cu atât are uneori mai multe șanse pentru a fi credibilă.

Pentru a restabili adevărul istoric să începem cu relatarea faptelor și mărturiilor pe care le avem din primele secole (XIII – XVI), ale Evului Mediu.

I. MASONERIA OPERATIVĂ

Femeile din Europa Medievală și după aceea în Renaștere, sunt supuse autorității tatălui și după căsătorie, soțului. Statul femeii în meseriile medievale este tributar interpretărilor locale de „femeie singură”, este termenul juridic utilizat pentru femeia celibatară. În mod obișnuit, văduva unui comerciant este autorizată să continue afacerea soțului după moartea lui și acest lucru este stabilit în drepturile și obligațiile sindicatului sau corporației din care făcea parte soțul. Mai rar, femeile celibatare, reușesc în meseriile tatălui lor. Excepțiile sau produs mai ales în meseriile legate tradițional în profesiile în care femeia era adesea prezentă ca ceea a meseriilor sau cu vânzarea articolelor de mătase sau textile.

Sunt atestări, chiar dacă sunt rare, că femeile au atins gradul de maestru în diferite corporații, cu mult înaintea franc – masoneriei speculative.

Cartea Meseriilor 

Sub conducerea starostelui meseriașilor Étienne Boileau, întocmită în 1268 în Franța sau Ghilda Dulgherilor din Norwich, Regatul Angliei întocmită aproximativ în aceiași epocă, în 1256, menționează ca zidar pe o anumită GUNNILDA.

Tot în Regatul Franței, este menționat ca fiica arhitectului Catedralei din STRASBOURG, Sabina von Steinbach a lucrat ca sculptoriță a Statulior Catedralei.

Ea este redată într-un tablou de Sculptorul Moritz von Schwind și este pictată cu dalta și ciocanul lucrând la o statuie.

Revenind la Anglia, găsim elemente care atestă participarea femeilor în faimosul „Manuscris REGIUS” între 1390 și 1425 precum și în registrele ghildei care construia Catedrala din YORK. Mai mult, Manuscrisul din YORK, M4, datat din 1693 și utilizat mai târziu ca fundament al UGLE specifică „he or she that is to be made mason” (el sau ea care trebuie făcut zidar). Autenticitatea suferinței este confirmată de Venerabilul Maestru  de Lojă și ofițer britanic Adolphus Frederick Alexander Woodford.

În secolul XVI și XVII, statutul femeilor zidari în Scoția și Marea Britanie este asemănător cu cel codificat în primul proces verbal de lojă speculativă. 

St. Mary’s Chapel, din 31 iulie 1598 din Edinburgh, SCOȚIA.

II. MASONERIA SPECULATIVĂ

Mărturiile despre prezența femeilor în primele Loji speculative sunt mai rare.

Avem o primă dovadă de o femeie inițiată în masoneria speculativă a unei tinere aristocrate irlandeze, Elisabeth Aldworth, născută în 1693. Tatăl și fratele sunt franc – masoni, membrii ai Lojei nr. 44 în IRLANDA. Spre 1712, LORD DONERAILE, fratele  ei, este venerabil al Lojii. Loja organizează ținutele în castelul familial. Tânăra Elisabeth, asistă la ținută, privind printr-o gaură făcută în zidul bibliotecii alăturate sălii unde se desfășoară ținuta masonică.

Ea este surprinsă și i se oferă alegerea: să fie inițiată sau / să moară!!

Ea va fi inițiată și va rămâne membră Lojii până la vârsta de 80 de ani, când trece la Orientul Etern. Piatra funerară plasată în Catedrala „Saint Fin Barre’s din York” menționează. 

„Inițiată în 1712 în ținutul DONERAILE, în Loja nr. 44”.

În această epocă, în afară de un număr de femei, mai ales din nobilime admise în Lojile speculative, nu există alte inițieri. Motivul principal este că ele nu sunt libere și sunt sub autoritatea tatălui sau a soțului. Constituțiile lui Anderson specifică în 1723 că masonii „ trebuie să fie buni și loiali, născuți liberi, având vârsta maturității ca Spirit și Prudență.

Și nici Sclavi, femei sau oameni Imorali sau de Scandal și numai de bună reputație.

În 1957, Marea Lojă a Vechilor (în opoziție cu cea a Modernilor), spune de asemeni că nu pot fi admiși schilozii, femeile și eunucii.

Cavalerul RAMSAY în celebrul lui Discurs din 1736, emite aceiași interdicție dar se referă la influența dragostei care s-ar putea naște în Loji, dacă femeile ar fi admise printre bărbați.

III. SOCIETĂȚI GALANTE SAU DE PARODIE

Înainte de apariția Reală a unei masonerii feminine speculative independente, în Franța și într-un număr de țări europene, apar multiple asociații, aristocratice, mixte care au multiple forme: societăți cochete, galante, recreative; societăți literare; cercuri și cluburi, academii; societăți care se acuză de secretele masoneriei. Sunt societății care se dezvoltă într-o perioadă de liberalizare a moravurilor începută la sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV și în perioada Regenței.

Se menționează societăți ca „Ordinul Fericirii”, în jurul anilor 1740 în Franța.

Ele sunt 2 societăți mixte care poartă același nume și utilizează un limbaj folosit în MARINĂ!!

Există și Ordinul „Cavalerilor și Nimfelor Tramadoriului” societăți mixte exotico-galante care practică ritualuri însoțite de voiaje simbolice cu prestarea de jurământ. Există de asemeni  „Ordinul Cavalerilor și Cavalerelor Porumbelului” sau „Ordinul Mărului Verde”, care fie că parodiază masoneria, fie parodiind-o, fie practicând jocuri creative ale dragostei.

Printre cele care parodiază există „Ordinul MOPSILOR”, societate mixtă la curtea regelui Prusiei, Frederic al II-lea, condusă de sora lui, Wilhelmine de BAYREUTH. Tema principlă este fidelitatea față de cei iubiți și cuvintele de Trecere sunt înlocuite cu „lătrături”. 

IV. MASONERIA DE ADOPȚIE

În secolul XVIII femeile aristocrației și înaltei burghezii încep să aibă un rol din ce în ce mai important în societate. Bazându-se pe faptul că Constituția lui Anderson care nu interzice femeilor de a participia la agapele și banchetele de la sfârșitul ținutelor masonice sau să participe la ceremoniile religioase sau de doliu se dezvoltă o Masonerie de Adopție, structurată în Loji și care se dezvoltă în Franța și mai multe țări Europene. Aceste Loji sunt atestate din anii 1740. La BORDEAUX, în 1746 este atestată „Loja Franc-Masoanelor supuse Sori de Adopțiune”. Ele vor fi atestate în mai multe regiuni și vor purta adesea numele lojilor masculine la care erau atașate.   

În iunie 1774, Marele Orient al Franței ia în considerație în ceea de-a 8-a Adunare – Convent Lojile de Adopțiune și pune în practică o reglementare a acestora.

Pentru Lojile de Adopție a căror activitate devine din ce în ce mai activă la sfârșitul secolului XVIII, Loja „La CANDEUR – CANDOAREA”, este creată pe 21 Martie 1775 și instalată pe 9 Mai de Primul Mare Maestru al Marelui Orient al Franței, Prințul Louis – Philippe d’Orleans.

Sora lui, ducesa de BOURBON, face parte și va purta titlul de  „Mare Maestră a tuturor Lojilor de adopțiune din Franța”. Ea atrage floarea nobilimi feminine franceze și va ține legătura cu numeroase alte Loji feminine în Europa.

Se pot menționa, după nașterea lor în Franța, Loji de Adopțiune la HAMBURG, Lojile „Fericirea Supremă” și Concordia. În Belgia, Olanda, Țările Baltice, în Polonia, în Suedia (în 1776 este atestată la STOCKHOLM Loja „Adevărata și Constanta Prietenie”, în Peninsula Iberică și în Italia. În Anglia însăși este publicat un „Ritual de Adopțiune în 1765” WOMEN MASONRY or MASONRY by Adoption”.

V. MASONERIA „EGIPTEANĂ”

În sistemul gradelor superioare care se înmulțesc considerabil la mijlocul Sec. XVIII, femeile au un loc important. Faimosul Joseph BALSAMO, cunoscut și sub numele de CAGLIOSTRO creează o lojă mixtă în diferite grade în această masonerie mixită egipteană. El încredințează conducerea Lojii soției sale Lorenza, Feliciani – SERAFINA, care devine Mare Maestră CAGLIOSTRO, instalează o altă Lojă, la MITAU, în Letonia în 1779. În 1785, soția lui, SERAFINA, instalează o Lojă de adopție sub tutela unui atelier egiptean creat de CAGLIOSTRO. La aprinderea luminilor vor participa 36 de femei din înalta burghezie pariziană.

La sfârșitul Revoluției Franceze, Marele Oreint al Franței număra numai 18 Loji. Începând cu 1799, se reîncepe reconstrucția masoneriei. Lojile de Adopție reîncep lucrările în 1798, iar pe 28 februarie 1800 Loja „PRIETENIA” deschide lucrările sub conducerea Marelui Venerabil al MOF, Alexandre Roehiess, peste 80 de surori fiind prezente. În timpul lui NAPOLEON I, masoneria de Adopție este prezentă mai ales la Paris. În alte țări europene, Lojile de Adopție, socotite „prea franceze” sunt interzise și inițierea femeilor este oprită. Declinul lor începe după 1830 iar după 1850 ele nu mai acceptă femeile. Ele sunt primite la anumite ceremonii, uneori cu copii.

Dorința de a menține o masonerie feminină activă se regăsește și în masoneria egipteană care se dezvoltă sub impulsul fraților BEDARRIDE, ofițeri ai armatei imperiale napoleoniene, care întorși din expediția din Egipt creeaza „Supremul Consiliu General MISRAIM”. Pe 29 ianuarie 1819, are loc o ținută solemnă mixtă cu Lojile de Adopție, obediența este dizolvată în 1823 de către Tribunalul din Paris căci activitatea ei a fost considerată „bonopartistă și republicană”. Dezbaterile privind admiterea femeilor în Loji încep să se înflăcăreze. ……… RICHER, jurnalist și Venerabil Maestru scrie înflăcărat în „Ziarul Masonic” în 22 septembrie 1864: „Tocmai pentru că femeia nu este încă moral, intelectual și material emancipată, este momentul ca ea să fie admisă în acest leagăn al moralei educației și emancipării care este masoneria. Pentru că ea este dominată, nu trebuie să o eliberăm.

VI. FRANC MASONERIA MIXTĂ

În 1880 douăsprezece Loji se rup de Marea Lojă Centrală a Supremului Consiliu al Franței. Anumite Loji recunosc principiul inițierii femeilor, Loja „Liberi Gânditori” din orașul PECQ, de lângă Paris își proclamă autonomia pe 9 Ianuarie 1882. 

În prezența fratelui Georges MARTIN și sub președinția fratelui HOUBRON este inițiată pe 14 Ianuarie 1882 Maria DERAISMES, jurnalistă și militantă feministă. Loja se divizează și revine la Marea Lojă Simbolică Scoțiană GRANDE LOJE SIMBOLISTIQUE….. Maria DERAISMES nu mai este primită în Lojă. 

Georges MARTIN și Maria DERAISMES cu toate opozițiile liderilor M.L Simbolice Scoțiene, lucrează la o nouă obediență. Pe 14 aprilie 1893, 16 surori inițiate în prealabil de Maria DERAISMES și Georges MARTIN instalează în Ritul Scoțian prima obediență mixtă din lume „Marea Lojă Simbolică Scoțiană – Dreptul ……………………………………… fără distincție de rasă, religie sau sex. Maria DERAISMES decedează în 1894.

Între 1895 -96, …………………………….. sunt aruncate la ZURICH. După 1897 se creează Marea Lojă Simbolică Scoțiană – GLSÉCOSSAISE, mixtă care până în 1911 va avea un număr important de personalități de stânga, ca Madeleine PELLETIER, Louise MICHEL, RAUL ROLLIN, personalități angrenate în luptele sociale și cinice din epocă.

VII. INIȚIEREA FEMININĂ ÎN EUROPA SEC. XIX

În Italia anilor 1860, masoneria de Adopție primește în continuare femeile. „Marele Orient – Supremul Consiliu de la Palermo”, condus din 1864 de GARIBALDI inițiază femeile și GARIBALDI însemnează diplomele de recunoaștere masonică surorilor printre care Maria, prinicipesa LASCARIS di VENTIMIGLIA.

Marele Orient al Italiei decide însă în 1879 să nu mai primească  femeile. În Spania, peste 1000 de femei repartizate în 180 de loji masculine, multe inițieri au loc între 1871-1898. Sunt peste 20 de obediențe care totalizează 1700 de Loji.

În Ungaria, contesa Maria HADIK – BARKOCZY este primită la sfârșitul Secolului XIX.

În România, în 1882, Marele Maestru Constantin MOROIU, inițiează cele două fiice ale ale sale, Maria și Elena în 1882, la Mangalia, devenind astfel primele femei masoane.

VIII. RECUNOAȘTEREA ȘI INTERNAȚIONALIZRE A MASONERIEI MIXTE

După crearea DH – Dreptului Uman în 1893, Georges MARTIN care dorea dezvoltarea Ordinului crează un „Suprem Consiliu Universal mixt” și pe 11 Mai 1901 „Ordinul Masonic Mixt Internațional – OMNI” care este singurul care emite patente de recunoaștere la nivel Internațional. El este primit cu răceală de Marele Orient care îl va recunoaște numai în 1921.

Marea Lojă a Franței  – Grand Loge de France ramâne distant și reactivează Lojile de adopție. OMNI se va dezvolta în Marea BRITANIE , SUA, BELGIA, OLANDA, BRAZILIA, FINLANDA. Înainte de Primul Război Mondial, ordinul DH – Dreptul Uman are între 12 – 14 000 membrii în 500 de loji mixte pe plan internațional.

IX. SFÂRȘITUL MASONERIEI DE ADOPȚIE

Marea Lojă a Franței  – GLDF reactivează în 1901 Lojile de Adopție dar numai dacă vor avea o activitate ………………………………………… După primul Război Mondial, Lojile își reiau lucrările însă din cele 100 mixte, numai 50 mai revin active. Conventul GLDF  adoptă în 1920 declarația inițierii femeilor, însă Conventul organizat de Asociația Mondială a Marilor Loji refuză admiterea femeilor.

În 1935 Conventul GLDF acordă autonomia Lojilor de Adopție. Sunt organizate structuri provizorii.

Începutul celui de-al Doilea Război Mondial împiedică dezvoltarea Masoneriei feminine. Represiunea în Europa contra masoneriei nu face distincție între femei și bărbați.

X. MASONERIA FEMININĂ

Pe 21 Octombrie 1945 se ține Adunarea Generală a Uniunii Masonice Feminine din Franța – UMFF iar pe 30 Ianuarie 1946 eset aleasă Mare Maestră Anne – Marie GENTILY.

Pe 29 Septembrie 1952, Conventul adoptă numele de „Marea Lojă Feminină a Franței” GLFF.

Începând cu 1955 se pune în dezbatere problemele de RIT. Este abandonat  RITUL de Adopție și este adoptat RSAA dar continuă opoziția celor care doresc RITUL Scoțian Rectificat. În 1972 integrat în ritul Francez Loja COSMOS, rămâne singura care practică ritul de Adopție. 

În secolul XXI, după GLFF GL. Feminină de memphis – MISRAIM constituită în 1981 are peste 1000 de surori. Peste 40 000 de surori activează acum în Franța, în Belgia, de asemeni ele reprezintă 40% din efectivele masoneriei.

La Marele Orient Francez ele sunt peste 3000 începând cu 2010 când s-a adoptat libertatea Lojelor de a decide în Marea Britanie, sunt peste 10 000 de  surori în  cinci obediențe mixte sau feminine. De asemeni, ele sunt prezente în Italia, Germania, Islanda. Din 1999, UGLE recunoaște ca anumite Loji feminine sau mixte fără a stabili tratate de vizite reciproce.

XI. ORDIN PARAMASONIC FEMININ SAU MIXT

În 1830 este înfințat „Ordinul Stelei Orientale” “Eastern  Star” de către Rob MORRIS. Este remaniat în 1855 și poartă mai întâi numele de „RITUL ADOPTIV AMERICAN”. Este un ordin de inspirație masonică rezervată femeilor, fice, văduve, soții, surori sau mame de franc – masoni. Ele practică un RITUAL Legat de Biblie și este este organizat în 5 grade. Actualmente sunt peste 14 000 de capitole. Ele sunt conduse de un Mare Capitul care este prezidat prin rotație de un frate sau o soră.

Am zis! Suveranul Mare Comandor Mare Maestru al Marii Loji Nationale Romane 1880, Generalul Bartolomeu Constantin SAVOIU