Echinocţiul de primăvară 2018

de | mart. 21, 2018 | Planse

 

Odată cu echinocţiul de primăvară 2018, în emisfera de nord începe primăvara din punct de vedere astronomic şi durează aproximativ 92 de zile. Echinocţiul de Primăvară are foarte multe semnificaţii astronomice, mitologice, simbolice, ezoterice şi… masonice. Această trezire a naturii, această victorie a luminii peste umbre, trebuie să strălucească în viața francmasonilor. Echinocţiul a marcat chiar şi în sărbătorile antice, numite adesea păgâne, un punct culminant al vieţii: renaşterea, fertilitatea… Francmasonii de pe întreaga planetă marchează simbolic acest eveniment . Este o zi in care fortele sunt egale, ziua si noapte sunt la fel, iar bratele balantei sunt in echilibru. Meditati asupra echilibrului si incercati sa il aduceti in viata voastra, descoperiti-va potentialul si creativitatea. Intotdeauna, primavara si echivalentul sau conceptual, filozofic si ideatic au insemnat dezghetul, topirea, trezirea la viata, reinoirea si renasterea naturii, vietii si a societatii…Echinocţiul simbolizează nu doar echilibrul, ci şi o stare de spirit indusă anumitor societăţi iniţiatice şi unor culturi ale prezentului.Ceea ce mișcă lumea este căutarea constantă a fericirii. Omul insistă să ignore adevăratul sens al vieții. Deci, date fiind binecuvântările de echilibru, echitate și dreptate ale echinoctiului, noi trebuie să acordam o atenție sporita la dezechilibrul moral, spiritual și social experimentat astăzi.
Și la solstitii, care sunt în mod solemn dedicate recunoașterii și speranței, ar trebui să sărbătorim confirmarea idealurilor în speranța unei lumi mai bune, mai corecte, trebuie ca masonii să își asume rolul lor în societate acționand în diferite segmente sociale. Suntem ceea ce credem noi, deoarece fiecare act, înainte de a se manifesta pe planul fizic, este cel dintâi născut ca un gând. Este un moment bun pentru a da naștere gândurilor bune în noi, unui cuvânt de încurajare în urechile semenilor noștri asemeni unui nor de ploaie pe uscat. Așa cum soarele, când se zărește, risipește temerile incubate în întunericul nopții, lumina masonică trebuie să strălucească și să risipeasca ignoranța pe fiecare bucata de pământ unde este un mason.

 

 

CE ESTE FRANCMASONERIA ?

de | mart. 16, 2018 | Planse

10 lucruri pe care trebuie sa le sti despre francmasonerie

 

CE ESTE FRANCMASONERIA ?

Masoneria este un ordin initiatic universal, traditional, filozofic si progresiv, care are ca scopuri principale cautarea adevarului si perfectionarea omului.
Francmasoneria proclama asa cum a proclamat de la originea sa – existenta unui principiu creator, sub numele de Marele Arhitect al Universului.
Francmasoneria nu impune nici o limita liberei cunoasteri a adevarului si, pentru a garanta tuturor aceasta libertate, ea pretinde, de la toti, toleranta.
Francmasoneria este deschisa oamenilor de toate rasele si credintele.
Francmasoneria interzice in atelierele sale orice declaratie politica si religioasa. Este primit in francmasonerie orice profan (cetatean), oricare ar fi parerile lui politice sau religioase, cerandu-i-se numai sa fie un om liber si de bune moravuri.
Francmasoneria are drept tinta lupta impotriva ignorantei, sub toate formele ei.
Francmasoeria cere sa te supui legilor tarii, sa traiesti cinstit, sa practici justitia sa iubesti pe aproapele tau si sa lucrezi fara ragaz pentru realizarea fericirii omenirii si sa urmaresti emanciparea ei progresiva si pasnica.
CARE SUNT PRINCIPIILE DE BAZA PROMOVATE DE FRANCMASONERIE?
Masoneria nu impune nici o limita in cautarea adevarului si are ca deviza “Libertate, Egalitate, Fraternitate.”
Cunoaste-te pe tine insuti, iubeste-ti aproapele, ajuta-l, respectandu-i demnitatea este un principiu fundamental in masonerie.
Un alt principiu este toleranta, fata de semeni si fata de sine si libertatea constintei.
Francmasoneria recomanda adeptilor sai promovarea principiilor sale prin exemplu personal, prin fapte, prin cuvant si scrieri cu respectarea secretului masonic.
CARE SUNT CRITERILE DE ADMITERE IN FRANCMASONERIE ?
• Sa crezi intru Marele Arhitect al Universului (Dumnezeu), in vointa Sa revelata si in nemurirea sufletului.
• Sa ai varsta de 21 ani impliniti.
• Sa fi barbat liber si de bune moravuri, sa ai o buna reputatie si purtari ireprosabile.
• Sa ai mijloace onorabile de existenta.
• Sa ai un simt deosebit al cinstei si onoarei, de respect deplin fata de cuvantul dat.
• Sa ai un nivel de cultura si aptitudinile necesare pentru a intelege si aprofunda invataturile masonice.

ESTE FRANCMASONERIA O SOCIETATE SECRETA ?
Francmasoneria este o societate discreta.
Ritualurile sale si principiile pe care le promoveaza sunt accesibile tuturor celor interesati.
Activitatea sa interioara este reglementata de regulamente, landmarkuri, constitutie, simboluri, ritualuri si ca orice asociatie de oameni liberi are dreptul la confidentialitate in ceea ce priveste pe membri sai si modul in care acestia isi desfasoara activitatea.
Intre principiile promovate de masonerie si indatoririle unui cetatean fata de tara nu apare nici o contradictie din contra pentru a fi francmason trebuie sa fi in primul rand un cetatean onorabil care isi respecta tara,statul si legile sale.

DE CE SUNT MAI MULTE OBEDIENTE, MARI LOJI ?
O obedienta este o federatie de loji, o structura administrativa.
Sunt mai multe loji pentru ca sunt mai multe cai de a ajunge la adevar, la libertate si la progres iar acest lucru este un avantaj.
Se mai creeaza uneori si confuzii atunci cand cei care nu cunosc cu adevarat masoneria iau de bun tot ce spune mass-media si mai nou social-media.
Existenta mai multor obediente deschide poarta fiecarui cetatean sa gaseasca un loc unde sa isi realizeze aspiratiile.
Cei care sunt crediniciosi si vor sa lucreze asupra unor subiecte si simboluri numai cu barbati vor alege o anumita obedienta.
Daca sunt femei atrase de spiritualitate si vor sa lucreze intr-o loja feminina sau mixta vor gasi una.
Chiar si cei care sunt atei si sunt interesati doar de teme sociale vor gasi o obedienta dedicata.
Diversitatea obedientelor are ca avantaj protectia impotriva devierilor dogmatice si sectare.
Francmasoneria nu accepta dogme, francmasoneria este promotorul gandirii libere, ea incurajeaza respectul de sine si respectul fata de ceilalti.
Orice francmason este un om liber intr-o loja libera indiferent de rasa, nationalitate si credinta.
Daca toate lojile s-ar uni la un moment dat sub aceiasi obedienta atunci ar fi o mare pierdere, un regres, ar disparea unirea in diversitate, ar aparea dogmele iar principiile francmasoneriei ar disparea, aceasta s-ar transforma intr-o mare secta.
Intr-o loja nu isi gasesc niciodata locul sectari si membri partidelor extremiste pentru ca principiile sectantilor si extremistilor sunt contrare idealurilor masonice.
Important de retinut este faptul ca exista o singura francmasonerie care are mai multe fete.
CARE SUNT CONTRIBUTIILE MASONERIEI IN CEEA CE PRIVESTE PROGRESUL SOCIAL ?
● Emanciparea nationala
● Carta Drepturior Omului
● Abolirea sclaviei
● Promovarea invatamantului gratuit
● Egalitatea dintre sexe
si multe altele.

MASONERIA SI BISERICA.
Pentru a deveni mason trebuie sa crezi in Dumnezeu si in nemurirea sufletului si trebuie sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti.
Masonii vorbesc lumi prin fapte, binele il fac in taina cum de altfel propavaduiesc si sfintele scripturi.
Masoneria se deosebeste de biserica si secte prin faptul ca nu pretinde in nici un fel ca s-ar afla in posesia Adevarului.
Invataturile masonice nu contin dogme si crezuri, fiecare mason este liber sa isi construiasca prin forte propii un fundament al propriilor convingeri.
Pentru asta el este initiat in arta de a gandi.

DE CE ESTE FRANCMASONERIA CONTROVERSATA?
Acest lucru se intmpla datorita faptului ca majoritatea oamenilor nu au incredere in ceea ce nu inteleg.
Si pentru faptul ca masoneria nu primeste in randurile sale pe oricine, acest elitism in urma caruia uni se simt exclusi da nastere la neincredere care se poate transforma in lipsa de simpatie si chiar ura.

MAI AU EFECT IN ZIUA DE AZI VECHILE RITUALURI MASONICE ?
O sa raspund printr-un citat: “Faptul ca nu crezi sau nu cunosti semnificatia unui ritual nu inseamna ca acesta nu isi produce efectele.” Mircea Eliade.

VIITORUL FRANCMASONERIEI
Sunt persoane care fara sa cunoasca in profuzime francmasoneria afirma ca aceasta este o institutie depasita, ca ia trecut vremea si misiunea ei sa incheiat.
Cei care studiaza cu adevarat masoneria descopera ca aceasta este mai in forma ca niciodata, de-abia acum isi traieste prima tinerete.
Menirea francmasoneriei este sa refaca lumea si acest lucru se va realiza treptat pe masura ce francmasoneria va deveni ceea ce trebuie sa fie.
Masoneria are capacitatea de a se perfectiona mereu si a obtine ceea ce ii lipseste.
Francmasoneria a inceput sa se transforme dintr-o francmasonerie simbolica in una initiatica.
Puteti sa va imaginati ce forta va deveni masoneria in viitor cand oamenii care patrund in francmasonerie devin initiati, ganditori, creatori in adevaratul sens al cuvantului.
Toate aceste vor duce la transformari uriase care vor schimba in bine lumea.
Marea Opera se va infaptui, masonii se vor ridica deasupra rivalitatilor de doi bani care uneori isi mai fac aparitia si vor intelege planul adevaratului Templu.
Cand incepem sa privim lucrurile prin prisma spiritului incepe sa se faca lumina.
Francmasoneria este in primul rand o stare de spirit ce trebuie traita pentru ai patrunde si intelege misterele.

Daca te intereseaza aceasta traire nu ai decat o singura solutie, cere sa fi primit in randurile sale.

Despre initiere

Despre initiere

de | mart. 15, 2018 | Planse

Primirea Recipiendarului in loja

 

Initiere, este un cuvant care provine din latinescul initium, cu sensul de intrare sau inceput. Ambele sensuri s-au pastrat in actul initierii, care reprezinta pe de o parte, intrarea intr-un anumit grup, iar pe de alta parte presupune inceputul unei vieti noi, unei convietuiri cu adevarurile supreme.

 

Societatile contemporane au desacralizat termenul. Astazi se vorbeste despre initiere in matematica sau fizica – ceea ce inseamna un act didactic. Totusi, desacralizarea nu este integrala: initierea intr-un anumit domeniu presupune furnizarea unor tehnici si informatii speciale, intelegerea respectivului domeniu, gasirea unei cai eficiente de abordare. Iar a gasi o cale eficienta de abordare este tocmai metoda oricarei initierii. Procesul initierii este stravechi. S-au descoperit cranii datand din neolitic care poarta urmele unei delicate operatii numita trepanatie. Astazi se crede ca trepanatia facea parte din ritul de initiere al perioadei respective. De altminteri, neoliticul este epoca din care provin dovezi certe despre existenta riturilor de initiere la scara mondiala. Putem impinge aceste dovezi mult mai departe, pana in zorii paleoliticului. Inmormantarea cadavrelor in pozitia fetusului si colorarea lor cu ocru sunt indicii clare despre existenta unei initieri la oamenii paleoliticului, pentru ca arata doua lucruri esentiale: identificarea mortii cu nasterea si rolul privilegiat al sangelui, considerat substanta  vitala.

 

Importanta si persistenta riturilor de initiere necesita o explicatie. E vorba despre functia acestor actiuni. Prin initiere, individul dobandea trei categorii de cunostinte si deprinderi: (1) afla miturile colectivitatii si felul ei de a interpreta existenta; (2) dobandea abilitatea necesara pentru a exercita o profesie (vanatoare, agricultura, mai tarziu mestesug); (3) dobandea iluminarea morala, laolalta cu puteri paranormale si afla tehnicile de intrare in transa. Aceasta ultima categorie de informatii explica eficienta formidabila a initierii. De fapt, aici se afla punctul principal al discutiei.

 

Riturile de initiere sunt foarte diverse. Pe parcurs voi oferi cateva exemple, dar varietatea lor e uriasa, imposibil de acoperit acum. In schimb, se pot evidentia etapele si elementele comune, care reprezinta tocmai descrierea problemei.

 

Orice initiere presupune o moarte si o renastere. Individul trebuie sa moara ca profan si sa renasca drept initiat. A renaste drept initiat inseamna a dobandi iluminarea si – in majoritatea cazurilor – puteri paranormale. Acest lucru se realizeaza pe doua cai: fizica si spirituala. Ambele merita discutate.

 

Calea fizica presupune o serie de frustrari, excese si torturi gradate in mod savant.
Frustrarile cuprind privarea de anumite alimente si de viata sexuala. Uneori candidatii sunt ingropati in morminte, acoperiti cu crengi si trebuie sa stea nemiscati ca mortii. Alteori, ca la tribul bombo din Camerun, candidatul pentru functia de vrajitor este inchis timp de cinci luni impreuna cu o fata de care nu are voie sa se atinga. In fine, la alte triburi africane, candidatul este legat fata in fata cu un cadavru timp de trei zile intr-o groapa. Excesele, dimpotriva, constau in consumarea de droguri si exacerbarea vietii sexuale.

 

Desi nu lasa urme pe corp, calea spirituala este la fel de chinuitoare. Ea incepe cu primul act al initierii; neofitul este smuls din mijlocul familiei si izolat, de obicei, intr-o pestera sau intr-o coliba din padure. Acolo el asteapta un monstru care il va inghiti. Are ochii legati, urechile astupate. Cand poate auzi, asculta zile in sir voci lugubre si zgomote inspaimantatoare. In paralel, este torturat dupa sistemul descris mai inainte. Ulterior, nu are voie sa vorbeasca, si se misca numai dus de mana. Tibetanii zidesc neofitii intr-o pestera, lasandu-le doar o mica deschidere pentru a primi apa si alimente.

 

Acolo, in pestera, viitorul lama trebuie sa mediteze permanent timp de mai multe luni, uneori mai multi ani. Daca nu are puterea de a rezista si sparge zidul, el pierde dreptul la initiere si se expune pericolului de a fi distrus.
Ingrozitoarele suferinte din perioada initierii au ca scop inocularea neofitului cu credinta ferma ca a murit si este chinuit de zeii-demoni. El trebuie sa moara pentru a putea renaste altfel, ca initiat. Multa vreme autorii nu si-au putut explica originea si temeiul acestui procedeu. Pentru noi este limpede ca asa se produce o traire dirijata pe pragul mortii. Neofitul este adus la limita existentei biologice. Asadar, psihologic vorbind, el intr-adevar moare si renaste, pentru ca numai prin trairea mortii poate dobandi forta duhovniceasca.

 

Lucrul acesta a fost, de altminteri, afirmat extrem de des. Iata, ca exemplu, un scurt si celebru citat din Plutarh: „Sufletul, in momentul mortii, are aceleasi senzatii precum cei care sunt initiati in Marile Mistere”.

 

Treptat, initierea s-a asociat cu notiunea de secret si de mister. Observam aceasta asociere inca din perioada arhaica: exista o initiere generalizata si alta, ulterioara, mult mai selectiva, rezervata doar celor alesi care intrau in asa-numitele Männerbunde sau Weiberbunde, societati secrete de barbati sau de femei. Diferentierea dintre cei alesi si ceilalti a avut la origine diferenta de calitati fizice, psihologice si paranormale.

 

 

Ce cerem pentru profan?

 

 

 

Pe tot parcursul istoriei crestine fratiile, breslele, ordinele si alte asociatii cu caracter secret nu au disparut defel. Ele practicau o initiere ezoterica, iar in cadrul masonilor operativi, chiar propriu-zis ezoterica, devreme ce profanul era literalmente introdus in interior printr-o usa deschisa. Justificarea ezoterismului statea mult mai mult in testarea abilitatii necesare pentru exercitarea unei profesii sau unei arte, si in conservarea secretului meseriei, decat in dobandirea iluminarii morale si a puterilor supranormale. De altminteri, oridecateori o comunitate secreta a evoluat catre un ezoterism de gradul 3 (care ilumineaza moral), ea a fost declarata secta de catre clerul oficial si adesea distrusa. In timp, s-a alcatuit o traditie a comunitatilor catalogate drept eretice si distruse prin clerului inalt: sectele gnostice, templierii. Aceasta traditie a continuat pana la izbucnirea Reformei lutherane.

 

Aparitia rozicrucienilor in secolul al XVII-lea si, imediat apoi, a Masoneriei speculative va impune definitiv in istoria umanitatii reintoarcerea laicilor la initierile ezoterice de gradul 3. Precum se stie, Biserica oficiala a condamnat in repetate randuri Franc-Masoneria, dar nu a reusit sa o distruga. Deoarece clerul – mai ales cel rasaritean – atacase substanta sacra a Botezului, Dumnezeu a permis instituirea, dezvoltarea si persistenta unor initieri ezoterice laice, dintre care, desigur, cea mai importanta este aceea masonica.

 

In randurile urmatoare ne vom referi aproape exclusiv la initierea masonica de gradul 1, cea care transforma profanul in ucenic/discipol.

 

Pe tot parcursul Masoneriei operative nu se intrebuinta cuvantul initiere. Termenul uzitat era a face un mason sau a intra in Masonerie. Primul grad al ritului York se numeste pana astazi entered apprentice, adica „ucenic care a intrat”. Catehismul celor trei manuscrise Haughfoot (ms. Arhivele din Edinburgh cca.1696; ms. Chetwode Crawley cca.1700; ms.Kevan cca.1714), toate anterioare formarii Marii Loji din Londra, foloseste numai sintagma entered .

 

„Constitutiile” lui Anderson prefera verbul a face, cand vorbesc despre initiere. (a intra si a admite)

 

 

 

Intalnim cuvantul initiere dupa anul 1730, in lucrari care dezvaluie secrete masonice. Prima se intituleaza Masonry Dissected si apartine lui Samuel Prichard. Ea dezvaluia ritualul masonilor zisi moderni (care erau anticrestini).La un moment dat, apare expresia(initiating).

 

Este contraponderea primei, caci dezvaluie ritualul masonilor zisi antici (care doreau sa ramana crestini): Aici apare intrebarea: „Ce fel de oameni ar trebui initiati in mistere?’’.

 

Pentru intaia oara, in literatura cunoscuta, termenul a initia este folosit in Masonerie cu sensul de a trece un profan la starea de ucenic/discipol in ms.    In Biblioteca orasului Lyon, se gaseste ritualul ucenicului practicat in Lyon la anul 1772: „Fie ca Marele Arhitect al Universului sa ne acorde toata multumirea pe care ne-o dorim si fie ca initierea voastra sa se implineasca pentru marirea slavei Sale”.

 

Initierea masonica de astazi este ezoterica si nu e de natura religioasa, ci preponderent morala. Ezoterismul ei credem ca a devenit notoriu (daca putem zice asa), incat nu mai trebuie discutat. Dimpotriva, caracterul moral ni se pare foarte important. Candidatul la gradul 1 nu primeste o revelatie divina, ci o suma de invataminte morale si de indemnuri la actiunea morala. Aceasta este esenta luminii care-l va separa de viata profana.

 

E momentul sa precizam ca initierea masonica, desi se bazeaza pe obiceiuri vechi, are destule elemente moderne. Cabinetul de reflectie a aparut in ritul francez, Declaratia de la Lausanne e in mod evident moderna, juramantul este actualizat; si intregul ritual ne apare astazi mult simplificat fata de cel de la inceputul secolul XX, cand ucenicii erau initiati in misterele primelor trei numere si aflau relatia dintre astrele simbolice si Maestrul Lojii. Pe de alta parte foarte vechi, datand din perioada operativa, sunt: credinta ca ucenicul nu poate scrie sau citi, ci doar silabisi; prima lovitura data in piatra; uneltele simbolice ale gradului 1 (dalta si ciocanul de lemn – din pacate, simbolismul acestora nu mai este transmis candidatilor masoni de astazi).

 

Caracterul profund moral al initierii masonice se observa chiar din prima clipa, din modul cum este pregatit – atat fizic, cat si psihic – profanul aspirant. Tinuta fizica este un semn clar al penitentei sincere si al constiintei ignorantei (in acelasi timp, subliniem in treacat, umarul stang dezgolit avea si rolul foarte concret de a da asigurari ca aspirantul nu e femeie).Astazi nu mai este necesar acest comportament deoarece si surorilor noastre, li se cere acelasi lucru. Tinuta psihica trebuie sa fie una de confesional, de onestitate totala si hotarata. Ea e verificata prin obligatia candidatului de a-si marturisi in Loja cel mai mare defect, moment foarte important al ritualului, dar care – din nefericire – este frecvent expediat in graba.

 

Pe parcursul initierii, candidatul primeste informatiile atat direct, cat si printr-o seama de actiuni simbolice, numite calatorii. El are permanent aproape doua ajutoare, doi experti de initiere. Asa se constituie ansamblul educational (formativ si informativ) al ritualului. E usor de descoperit aici atat prezenta caii fizice, cat si a caii spirituale. Calea fizica se constata in timpul calatoriilor, care simbolizeaza diferite varste umane si la sfarsitul carora apar probe ale focului, ale apei si ale pamantului. In trecut aceasta cale fizica era mult mai elaborata si mult mai dificila, ceea ce sporea eficienta actiunii. Calea spirituala se urmareste lesne in explicatiile si invataturile pe care le primeste candidatul, prin metode didactice consacrate, mai ales prin intrebari si raspunsuri.

 

Initierea de gradul 1 contine trei calatorii. Prima reprezinta copilaria, care este chiar varsta ucenicului mason. E o varsta pandita de numeroase obstacole si pericole, sugerate fizic (prin zgomote si prin bariere), de aceea are neaparata nevoie de sprijin. Sprijinul vine acum de la cei doi experti, care simbolizeaza parintii cosmici, soarele si luna. In Masonerie, soarele reprezinta ratiunea, iar luna reprezinta imaginatia, dar prezenta lor ca parinti masonici ai ucenicului se intemeiaza pe un arhetip arhaic, regasibil in zorii umanitatii (e vorba despre cuplul soare-principiu masculin + luna-principiu feminin). La sfarsitul acestei calatorii neofitul trece prin proba aerului. Este important sa precizam ca probele focului, ale apei si ale aerului nu au decat o legatura sintagmatica, de derulare a ritualului, cu calatoriile. Cele trei probe alcatuiesc un mesaj independent, un text sacru care ii este transmis ucenicului. Prima parte a mesajului, proba aerului, suna astfel: numai prin fapte bune vei scapa de perisabilitatea trupului pamantesc; aceasta este calea pentru a progresa catre lumina pe care o cautai.

 

A doua calatorie reprezinta varsta tineretii, care este varsta calfei/companionului mason. Neofitul afla numai chestiuni generale legate de aceasta varsta. Calatoria e inca periculoasa, se aud inca zgomote de arme albe. Prin practicarea celei de-a doua calatorii, neofitul este pregatit pentru progresul pe calea masonica. Intr-un spirit similar, a treia calatorie, a deplinei maturitati, reprezinta varsta maestrului mason si constituie tot o pregatire, un anunt in perspectiva – desi, sincer sa fim, nu stim cati frati pot sa inteleaga pe loc implicatiile (ritualul nu ofera explicatii pana la capat). La sfarsitul celei de-a doua calatorii, neofitul trece prin proba apei, care-i completeaza mesajul initial astfel: trebuie sa faci neaparat fapte bune, trebuie sa protejezi vaduvele si orfanii (trebuie sa stergi lacrimile vaduvelor si orfanilor). La capatul ultimei calatorii se desfasoara proba focului, ce dezvaluie ultima parte a mesajului: inca nu esti pregatit sa ajungi la lumina transfiguratoare; lumina te va arde.

 

Tot acest amplu ansamblu educational al initierii este orientat vadit catre iluminarea morala a candidatului, ceea ce vechile texte numesc „civilizarea” lui. Morala, adica practica virtutii si duhul libertatii, este esenta luminii pe care o cer fratii din Loja pentru neofit. Ea reprezinta prapastia dintre profan si initiat; ea alimenteaza focul care va arde testamentul de profan al noului mason. Astfel, pe prima treapta a initierii franc-masonice, omul moare ca ins dominat de biologie si renaste ca fiinta morala, apta de perfectionare.

 

Este un pas mare, atat pentru Om cat si pentru Umanitate.

 

 

 

 

 

Despre ȚINUTĂ în Franc-Masonerie

Despre ȚINUTĂ în Franc-Masonerie

de | mart. 15, 2018 | Planse

De ce vorbim despre Ținută și nu despre reuniune, ședință sau adunare ?

 

Despre  ȚINUTĂ în Franc-Masonerie

Ați remarcat, probabil, că niciun dicționar nu semnalează utilizarea termenului Ținută ca fiind specifică  Franc-Masoneriei .

Dar, termenii explicitați de dicționare sunt foarte sugestivi pentru a deschide piste de reflecție Francmasonilor.

O ținuta este un veșmânt: ne preparăm, îmbrăcăm un costum îngrijit, imagine a întrupării. Ne încarnăm primul nostru „templu” și acest trup comun, asemănător, ne face Frate sau Sora cu toți cei care poartă o ținută, o îmbrăcăminte similară. Fara ținuta suntem goi, suntem nudiști. Și, ca și pentru Adam și Eva, conștiința nuditații este prima treapta a conștiinței.

Ținuta este, apoi, timpul cât va dura adunarea. Un timp sacralizat, definit ca interval între deschiderea Lucrărilor și închiderea lor. Un timp care se oprește, un timp între paranteze. Un timp reținut.

Ținuta este mai cu seamă atitudinea noastră, și ea reținută, măsurată, stăpânită: ținuta corpului drept, demn, la echer, cum sunt coloanele care susțin un acelaș edificiu.

Ținuta este, deasemeni, pentru Maestrul Venerabil plasat în jilțul regelui Solomon, maniera de a dirija, de a gestiona „buna ținuta„, buna ținere a adunării.

În muzica coloanei de armonie ținuta este acțiunea de a prelungi durata unei note un timp definit, ca și cum armonia ar trebui să se propage și să se prelungească dupa punctul de orga, după paranteza timpului reținut, pe scurt: dupa Ținuta !

Ținutele noastre Masonice sunt, așadar, toate acestea în acelaș timp: tot ce ține, reține, conține, deține, susține și ne ține împreună, în Unitate, sau la unison.

Am zis.