Istoria Francmasoneriei Romane

În istoria României, francmasonii au avut un rol determinant. Bazele Francmasoneriei în Ţările Române au fost puse de fostul secretar al lui Constantin Brâncoveanu, Anton Maria del Chiarro, la a doua sa venire în Ţara Românească, în anul 1733, la curtea lui Constantin Mavrocordat.

Vreau sa devin Francmason

Del Chiarro a înfiinţat loja la Galaţi, în 1734. În anul 1750, francezul Louis Davin înfiinţa loji la Iaşi şi Bucureşti, sub obedienţa Marelui Orient al Franţei. În 1753, s-au instituit noi loji la Braşov, Sibiu şi în garnizoanele militare din Sf. Gheorghe şi Miercurea-Ciuc.

În 1821, numeroşi au fost românii afiliaţi la „Eteria“ masonă condusă de Alexandru Ipsilanti, dintre care amintim pe Tudor Vladimirescu, executat fiindcă îşi încălcase jurământul faţă de Eterie. În 1825, fraţii Golescu, boieri de rang, au întemeiat la Bucureşti o societate paramasonă, Societatea filarmonică, la care a aderat jumătate din protipendada politică, economică şi

socială din oraş. Dar cea mai mare şi vestită lojă românească a fost a şaptea, Steaua Dunării, întemeiată la Bruxelles în 1850, în refugiu, de „fraţii farmazoni“ care făcuseră în 1848 Revoluţia paşoptistă cu tricolorul albastru- galben-roşu, însemnând „libertate, dreptate, frăţie“, principii de bază ale francmasonilor. La 1 ianuarie 1883 avea loc organizarea, pe plan naţional, a Ordinului Masonic Român.

Doritori de a stabili un stat de drept, bazat pe principiile democraţiei parlamentare şi ale dreptului pământean, francmasonii români au înfiinţat numeroase societăţi şi reviste literare (Junimea), asociaţii filantropice sau chiar societăţi revoluţionare secrete (Frăţia).

Prin acestea sau individual, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în consiliile româneşti din Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Ardeal şi Basarabia (Sfatul Ţării), unde au militat pentru o unire necondiţională cu vechiul regat, cât şi la Conferinţa de pace de la Paris, pentru recunoaşterea noilor graniţe, iar în Parlamentul României, pentru extinderea în vechiul regat a anumitor noi legi mai democrate, atunci votate în noile teritorii (de exemplu: Reforma agrară, şcoala peste tot obligatorie şi dreptul de vot pentru ambele sexe sau cetăţenia fără discriminări de credinţă sau de limbă). În aceste dezbateri, în care erau adversari ai naţionaliştilor, ai marxiştilor şi ai partizanilor dreptului strămoşesc, francmasonii nu au avut totdeauna ultimul cuvânt. Doar într-un răstimp de cinci ani, graţie activităţii lor, România a devenit o monarhie parlamentară unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituţionale, agrare şi de drept erau rezolvate şi a cărei imagine pe scena internaţională era deosebit de pozitivă.

În 1821, numeroşi au fost românii afiliaţi la „Eteria“ masonă condusă de Alexandru Ipsilanti, dintre care amintim pe Tudor Vladimirescu, executat fiindcă îşi încălcase jurământul faţă de Eterie. În 1825, fraţii Golescu, boieri de rang, au întemeiat la Bucureşti o societate paramasonă, Societatea filarmonică, la care a aderat jumătate din protipendada politică, economică şi socială din oraş. Dar cea mai mare şi vestită lojă românească a fost a şaptea, Steaua Dunării, întemeiată la Bruxelles în 1850, în refugiu, de „fraţii farmazoni“ care făcuseră în 1848 Revoluţia paşoptistă cu tricolorul albastru- galben-roşu, însemnând „libertate, dreptate, frăţie“, principii de bază ale francmasonilor.  Vor infiinta deci la sfarsitul secolului 19, mai multe loji in Moldova, Muntenia si Transilvania, iar incepant cu 1859 Principatele Unite, diferite loji care depindeau de Mari Loji sau Mari Oriente Straine : Franceze, Engleze, Germane, Americane. Pentru prima oara se va forma in 1880 o Obiedenta Nationala Independenta, Marea Loja Nationala Romana, fondata de Capitanul Constantin Moroiu, care va reuni  6 Loji Romanesti. Acesta prima Loja Nationala Independenta va avea ca nas Marele Orient Lusitanian (Portugalia).  La 1 ianuarie 1883 avea loc organizarea, pe plan naţional, a Ordinului Masonic Român.

Doritori de a stabili un stat de drept, bazat pe principiile democraţiei parlamentare şi ale dreptului pământean, francmasonii români au înfiinţat numeroase societăţi şi reviste literare (Junimea), asociaţii filantropice sau chiar societăţi revoluţionare secrete (Frăţia).

Prin acestea sau individual, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în consiliile româneşti din Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Ardeal şi Basarabia (Sfatul Ţării), unde au militat pentru o unire necondiţională cu vechiul regat, cât şi la Conferinţa de pace de la Paris, pentru recunoaşterea noilor graniţe, iar în Parlamentul României, pentru extinderea în vechiul regat a anumitor noi legi mai democrate, atunci votate în noile teritorii (de exemplu: Reforma agrară, şcoala peste tot obligatorie şi dreptul de vot pentru ambele sexe sau cetăţenia fără discriminări de credinţă sau de limbă). În aceste dezbateri, în care erau adversari ai naţionaliştilor, ai marxiştilor şi ai partizanilor dreptului strămoşesc, francmasonii nu au avut totdeauna ultimul cuvânt. Doar într-un răstimp de cinci ani, graţie activităţii lor, România a devenit o monarhie parlamentară unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituţionale, agrare şi de drept erau rezolvate şi a cărei imagine pe scena internaţională era deosebit de pozitivă.

A şti totul este un vis al imposibilului, dar nefericit este cel care nu îndrăzneşte să afle totul şi care nu ştie că pentru a afla ceva trebuie să studiezi mereu.

Eliphas Levi în Cheia marilor mistere

La 1 aprilie 1923 Franc-Masoneria Română era extram de diversificata. Exista un Suprem Consiliu de grad 33, Marea Lojă Naţională din România, Marea Lojă Districtuală a Marii Loji din New York, Marele Orient al Franţei, 18 loji simbolice de rit ioanit care au aparţinut Marii Loji Simbolice din Ungaria, 1 lojă de adopţie (feminină) şi mici grupuri şi iniţiaţi liberi din Ordinul Martinist, totalizând 561 membri. La 24 ianuarie 1934 s-a constituit Franc-Masoneria Română Unită, formată din Federaţia Marii Loji Naţionale din România (facţiunea Mihail Sadoveanu) şi Marele Orient al României (Emil I. Papiniu), având în obedienţă cca. 50 de loji.

Conducerea Marii Loji Naţionale, care luase o mare dezvoltare în perioada interbelică, a fost închisă în 1938 printr-o înţelegere (aprig contestată, dar motivată de situaţia politică şi de atacurile legionare) între regele Carol al II-lea şi Marele Maestru Jean Pangal. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, masoneria se afla în ilegalitate, dar masonii, numeroşi în administraţia Serviciului Maritim Român, au ajutat refugiaţii şi evreii să fugă de la Constanţa la Istanbul între 1940 şi 1944. Au fost salvate mii de persoane şi ar fi putut salvate mai multe dacă nu ar fi fost torpilele sovietice (episodul tragic al navei „Struma“).

Imediat dupa 1944, Lojile Masonice sunt autorizare din nou, (din iniţiativa lui Noradunghian), dar ameninţate de partidul comunist care le socotea „organizaţii burghezo-moşiereşti" si penetrate de agentii acestui partid. Lojile se vor unii în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României“, la conducerea căreia s-a aflat generalul Pandele şi Mihail Sadoveanu. Dar, în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul, comuniştii nu puteau tolera o organizaţie necontrolată de ei. În 1948, după arestarea multor francmasoni cunoscuţi sau descoperiţi (în parte mulţumită listelor întocmite de legionari), comuniştii au decis desfiinţarea francmasoneriei în România. O parte din francmasoni au tradat, devenind personalitati ale noului regim, ca Mihail Sadoveanu, Mihai Ralea, Victor Efimiu etc. Altii au fost arestati si au murit in inchisoare, iar o a treia categorie sunt cei care s-au exilat si acestia au reinfiintat Loji in Argentina, Israel, Germania, etc.

Un numar de personalitati eminente, au aprins dinou luminile Marii Loji Nationale Romane in exil la Paris, unde au fost primiti frateste de Marea Loja a Frantei (Grande Lodge de France).

După Decembrie 1989, francmasonii supravieţuitori au reluat ideea reorganizării. In 1993 Marea Loja Nationala Romana revine in tara dupa iesirea din Comunism , condusă inițial de Alexandru Paleolog si Marcel Sapira.

La momentul revenirii in tara din exil in primavara lui 1993 a Mari Loji Nationale Romane care a reprezentat pe toate meleagurile lumii Masoneria Romana,  se  înființeaza sub imbolsul Masoneriei Americane, sub egida Marelui Orient ai Italiei, condus in acel moment de Giuliano di Bernardo, o noua Obedienta numita Marea Loja Nationala din Romania.

Marea Loja Nationala Romana va primi in sanul ei, din districtul Transilvania in cursul anului 1995 si isi va schimba denumirea in Marea Loja Nationala Unita din Romania. In martie 2008, este ales ca Mare Maestru, Generalul Bartolomeu Constantin Savoiu, care revenise in Romania in 2006 si fusese ales Mare Maestru Adjunct in 2007.

El fusese initiat in Grande Loge de France (GLDF), in octombrie 1976, (Una din cele mai vechi Obediente Franceze, iar in 2004, va parasi GLDF, pentru a intra in Grane Loge Nationale Francaise (GLNF) unde va ramane pana in 2009, pana isi va da demisia.

Marea Lojă Națională Unită din România (MLNUR)  isi va relua în 2010 denumirea sa istorica, de Marea Lojă Națională Română  adaugand milésimul 1880 (MLNR 1880) pentru a semnifica continuitatea liniei Masonice pastrate in anii grei ai exilului in Franta.

Esti pregatit sa devi Francmason ?

Dacă te aduce aici curiozitatea, retrage-te!
Dacă eşti capabil a te preface… tremură, te vom decoperi.
Dacă sufletul tău a simţit frica... nu mai înainta.
Dacă te temi a fi luminat asupra defectelor tale... nu te vom primi.
Dacă vrei onoruri şi distincţii nu-ţi vom da.
Dacă stărui, vei fi purificat, vei ieşi din abisul întunericului vei vedea lumină.

Vreau sa devin Francmason