Despre ȚINUTĂ în Franc-Masonerie

De ce vorbim despre Ținută și nu despre reuniune, ședință sau adunare ?

 

Despre  ȚINUTĂ în Franc-Masonerie

Ați remarcat, probabil, că niciun dicționar nu semnalează utilizarea termenului Ținută ca fiind specifică  Franc-Masoneriei .

Dar, termenii explicitați de dicționare sunt foarte sugestivi pentru a deschide piste de reflecție Francmasonilor.

O ținuta este un veșmânt: ne preparăm, îmbrăcăm un costum îngrijit, imagine a întrupării. Ne încarnăm primul nostru „templu” și acest trup comun, asemănător, ne face Frate sau Sora cu toți cei care poartă o ținută, o îmbrăcăminte similară. Fara ținuta suntem goi, suntem nudiști. Și, ca și pentru Adam și Eva, conștiința nuditații este prima treapta a conștiinței.

Ținuta este, apoi, timpul cât va dura adunarea. Un timp sacralizat, definit ca interval între deschiderea Lucrărilor și închiderea lor. Un timp care se oprește, un timp între paranteze. Un timp reținut.

Ținuta este mai cu seamă atitudinea noastră, și ea reținută, măsurată, stăpânită: ținuta corpului drept, demn, la echer, cum sunt coloanele care susțin un acelaș edificiu.

Ținuta este, deasemeni, pentru Maestrul Venerabil plasat în jilțul regelui Solomon, maniera de a dirija, de a gestiona „buna ținuta„, buna ținere a adunării.

În muzica coloanei de armonie ținuta este acțiunea de a prelungi durata unei note un timp definit, ca și cum armonia ar trebui să se propage și să se prelungească dupa punctul de orga, după paranteza timpului reținut, pe scurt: dupa Ținuta !

Ținutele noastre Masonice sunt, așadar, toate acestea în acelaș timp: tot ce ține, reține, conține, deține, susține și ne ține împreună, în Unitate, sau la unison.

Am zis.